Devino psihoterapeut sau consilier în analiză existențială

„Am început formarea în analiză existențială târziu, la douăzeci de ani de la terminarea facultății, deci nu eram atât de preocupată de cunoștințe ori elemente de tehnică, ci mă aflam în căutarea unei anumite filosofii, aptă de a-mi ghida demersul.

Ce am întâlnit în școala de analiză existențială? Un grup de o mare valoare intelectuală și umană. O dinamică de grup creată natural, dar atent supravegheată de formatori, grupul fiind aici deopotrivă instrument și cadru de autocunoaștere.

În mod special am fost ajutați să ne dezvoltăm o anumită atitudine: față de noi, de ceilalți, de viața însăși. O atitudine care ne ajută să facem alegeri potrivite cu ceea ce suntem, în acord cu noi, să decidem mai mult și să re-acționăm mai puțin. Să devenim liberi de automatisme și să venim la întâlnirea cu celălalt, omul aflat în suferință, eliberați de pre-judecăți și etichete.

Șlefuirea noastră ca principal instrument terapeutic ajută enorm - nu vom mai fi tentați să credem că știm noi mai bine cum e cu viața clientului nostru, ce simte/cum (se) simte el în această viață și nici nu-i vom impune convingerile noastre: vom asculta atent și-l vom ajuta să se scruteze cu atenție, vom privi fenomenologic și vom încerca să înțelegem cum ajung la el experiențele traversate, vom fi acolo pentru el, cu discreție și înțelepciune, niciodată cu aroganță și autosuficiență.

Acest contact, această relație terapeutică va fi în sine, vindecătoare. Persoana din fața noastră va porni apoi pe drumul său, interiorizând modelul de interacțiune propus și exersând, zi de zi, libertatea de a lua decizii în acord cu sine."

„Marea calitate a școlii de analiză existențială este privirea. AE îl vede și îl cercetează pe om în profunzimea lui. Nu-l lasă pe acest om redus la pulsiunile lui, la inconștientul, la iraționalitatea sau raționalitatea lui, ci îl descoperă ca persoană. Persoana e dincolo de biologie, dincolo de psihic. Persoana e ceea ce este liber în noi, spune V. Frankl, unul din părinții fondatori ai școlii. Persoana devine o noutate pe care noi, psihologii, o putem surprinde fenomenologic.

Ce înseamnă aceasta? Aplicarea privirii fenomenologice - instrumentul de bază al demersului de susținere a persoanei - presupune ca pacientul nostru să devină vizibil pornind de la el însuși. Privirea fenomenologică nu ajunge niciodata la un final sigur, nu deține tot adevărul, ci reprezintă apropierea de acesta. Întrebările subtile pe care AE știe să le formuleze, o invită pe persoana din fața noastră să își verifice propria ei imagine în lumina dialogului comun. Încercarea terapeutului de a-l înțelege pe cel dinaintea lui devine înțelegere de sine.

Terapeutul care se revendică de la AE nu se teme de propria lui subiectivitate. Școala l-a învățat că subiectivitatea înseamnă trăire, iar trăirea e sursa cea mai intimă a cunoașterii. A cunoașterii de sine și a cunoasterii celuilalt, seamănul nostru."