Anxietatea: via regia către existență

Făcând o paralelă cu durerea ca simptom a unei patologii subjacente care ne alertează, și anxietatea are același rol și anume de menținere a homeostaziei. Dacă vedem anxietatea doar ca o patologie de sine stătătoare și o tratăm cu anxiolitice, antidepresive și chiar neuroleptice, atunci avem toate șansele să ratăm originea acesteia.

Pentru că noi, ca doctori, nu putem să trecem cu vederea o durere precoridală cu caracter de gheară care iradiază în membrul superior stâng până în vârfurile degetelor și să o tratăm doar cu morfină să dispară durerea. Nu, ci voi face EKG, voi vedea unde sunt modificările pe acesta și voi acționa în consecință. Încă din facultatea de medicină suntem învățați să căutăm cauza bolii sau a durerii.

Astfel dacă suntem puțin curioși și avem în vedere că și anxietatea este un semnal, un simptom, vrea să ne atragă atenția că există o suferință, o dereglare, atunci o putem folosi pentru a ne orienta spre originea, sursa, cauza suferinței. Cum spunea și Karl Jaspers în lipsa anxietății devenim superficiali, dar și tratând doar simptomul denotă superficialitate.

În acest fel privind de la originea anxietății până la sensul care ni-l oferă, dându-i atenție și înțelegând-o ne poate pava drumul către o existență împlinită și poate fi un adevărat drum regal către aceasta.