Curriculum de formare în psihoterapie analitic existentiala

Cuprins
  1. Ce este „Analiza Existentiala”?
  2. Conditii de admitere
  3. Procedura de admitere
  4. Structura cursului de formare pe etape
  5. Impartirea orelor dupa continut
  6. Tabloul sinoptic al formarii
  7. Scopurile formarii
  8. Metodele de formare
  9. Reglementari ale formarii
  10. Modalitatea de desfaurare a cursului
  11. Programa de studiu

Analiza existentiala (si domeniul ei particular logoterapia) este o metoda de psihoterapie care utilizeaza in vederea atingerii scopurilor sale, în mod preponderent, procese induse verbal. In temeiul metodologiei sale si imaginii ei asupra omului, analiza existenţiala poate fi definita, ca o psihoterapie fenomenologic personala avand ca scop sprijinirea persoanei de a ajunge la o traire (spirituala si emotionala) libera, la o atitudine autentica si un comportament responsabil fata de propria ei viata si propria ei lume. O caracteristica a analizei existentiale (AE) o constituie atentia pe care aceasta o acorda deschiderii persoanei pentru „lumea ei”, pentru cerinţele, problemele şi implinirea ei. Prin aceasta ea este recomandata în tulburarile de traire si cornportament de natura psihogena, psihosomatica si psihosociala.
Un loc central în analiza existentiala îl are conceptul de „existenta”. Acesta presupune o viata plină de sens, cladita liber si responsabil in propria lume, cu care persoana se afla într-o intercacţiune reciproca si dialog permanent.
Sarcina psihoterapiei analitic existenţiale este de a elibera persoana de fixaţiile, distorsiunile, unilateralitatiile si traumele ce influenteaza în mod negativ trairea si comportamentul. Procesul terapeutic derulat prin intermediul unor analize fenomenologice, este orientat spre emotionalitatea subiectului, vazuta ca centru al trairii.Clarificarea substratului biografic si însoţirea empatica de către terapeut conduc la o înţelegere si un acces mai larg la propria emotionalitate. Prin procesul de aducere la o raportare la propriile atitudini si decizii, pacienlul/clientul devine liber pentru acele continuturi, scopuri, indatoriri si valori pentru care se simte in mod autentic atras sa traiască.
Acesta concepţie a analizei existenţiale constitue o dezvoltare in cadrul scolii noastre actuale a conceptiei lui Frankl în special prin abordarea emotionalitatii si biografiei in activitatea terapeutica. Acest fapt este cu atat mai important cu cat antropologia analizei existentiale vede in om fiinta ce in mod permanent – constient sau inconstient – participa prin deciziile sale la edificarea propriei vieţi. Omul poate lua decizii pline de sens doar atunci cand cunoaste valorile pentru care opteza, are capacitatea de a le trai si compara. Acesta presupune o “deschidere pentru lume” în locul unei “încătuşari in sine” (generata biografic), precum si un acces la sentimentul cu care valorile pot fi în mod personal corelate.
Analiza existentiala are ca substrat teoretic si practic teza motivatiilor fundamentale existentiale
care, ca si „pietrele de constructie ale existentei”, vor fi abordale în mod sistematic in cadrul discuţiilor terapeutice si/sau de consiliere. Aceasta teorie structurala a analizei existentiale constituie în acelasi timp si esafodajul psihoptologiei analitic existentiale. In vederea prelucrarii concrete a influentelor blocate si a restructurarii persoanei avem la dispozitic metoda “analizei existeiitiale personale”. Metoda permite un tratament analitic (psihologic abisal) al tulburarilor psihogene (in special nevrotice). Aceasta forma de analiza existentiala cu multitudinea ei de tehnici si metode de interventie precum si abordare complexa a istoriei de viata a fost dezvoltata in cadrul GLE (Gesellschaft fur Logoterapie und Existenzanalyse) si este predata doar in cadrul acestei scoli.
In mod traditional, formarea in analiza existentiala se orienteaza spre absolvenţii de medicina, psihologie, pedagogie, filozofie, teologie, stiinte socio-umane. (NOTA: Aceasta este situatia din Austria. In Romania preponderent la cursurile de formare participa absolventi de medicina si psihologie)

  • împlinirea varstei de 24 de ani
  • absolvirea studiilor in domeniile mentionate anterior: medicina, psihologie. (In cazul absolvirii altor studii se poate analiza de la caz la caz cu condiţia respectarii normelor Internationale ale GLE si EAP)
  • promovarea procedurii de admitere.

Pe lângă pregatirea de baza enuntata la capitolul anterior, in vederea cuprinderii într-un program de formare, candidatii trebuie sa indeplineasca si urmatoarele criterii:
a) criterii formalc:- cel putin doua interviuri de admitere
– cel putin un seminar de 2 zile de autocunoastere si admitere.
b) criterii de conţinut:
Aceste criterii servese pentru a decide admiterea sau respingerea unui candidat.
– un interes întemeiat si constant pentru activitatea psihoterapeutica.
– interes evident pentru o înţelegere exisentiala a omului, si o metoda terapeutica bazata pe o astfel de perspectiva, eventual cunostinte anterioare de AE(LT).
– personalitate ce s-a dezvoltat neafectata de eventualele suferinte psihice, care nu este marcata de o activitate îndelungata de autocunoastere sau experiente traumatizante si de durata cu bolnavi psihic.
– suficienta capacitate de reflexie critica, flexibilitate în dialog, “simţ” pentru partenerul de discutie si pentru propiile motivatii (treapta premergatoare spre o atitudine fenomenologica), deschidere spre emotionalitate, capacitate de întelegere (inteligenţă), capacitate de distantare autocritica fata de propiile convingeri si valori.
– personalitatea sa fie suficient de dezvoltata si matura pentru a face fata situatiilor împovaratoare, critice sau dureroase, respectiv de a tine piept si a-si întelege propria emotionaliate.
– capacitate de deschidere si raportare constructiva fata de viata, fara fixatii in domenii regresive sau agresive.
– deosebit de utile pentru formare sunt experiente de viata ce au permis o privire în profunzimile existentei umane si au generat strategii sanatoase de aparare.
Acceptarea respectiv respingerea, vor fi comunicate (eventual în scris) candidatului la sfarsitul procedurii de admitere.

Formarea se desfasoara în trei etape:
Prima etapa: formarea de baza (circa 2 si 1/3 ani, admitere, teorie, autocunoastere în grup, autocunoastere individuala)
admitere 17 ore
prirnul an 165 ore
al 2-lea an 165 ore
al 3-lea an 55 ore
total 402 ore
A doua etapa: formare clinica cu începerea supervizarii (circa 1 si 2/3 ani)
al 3-lea an 110 ore
al 4-lea an 210 ore
total 320 ore
A treia etapa: supervizare si perfectionare
al 5-lea an 80 ore
al 6-lea an 80 ore
lucrarea de absolvire 50 ore
total 210 ore
Total: 932 ore
Practica: 550 ore
Practica poate fi facuta înca de la început sau pe parcursul intregii formari pana la etapa de supervizare. dar în orice caz ea trebuie supervizata prolesional.
Proipria activitate psihoterapeutica începand cu a doua etapa: 600 ore

(dupa continut, numar minim de ore)
Admitere – 17 ore
Teorie – 470 ore
(incl. 50 ore de formare centrată pe dezvoltarea personalităţii
şi 50 ore cu accent pe motivaţia existenţială, treorie 360 ore
+ perfectionare 60 ore +lucrare de absolvire 50 ore)
Autocunoastere în grup – 245 ore
Autocunoastere individuală – 50 ore (cel putin)
Practica – 550 ore
Supervizarea practicii – 30 ore
Propria activitate psihoterapeutica – 600 ore
Supervizarea activităţii psihoterapeutice – 150 ore
Total – 2112 ore

Ne cerem scuze, momentan, aceste informațiile nu sunt accesibile!

Formarea de baza pune accentul pe predarea antropologiei analitic existentiale si pe modul de actiune în situatii existentiale limita si situatii de criza (teoria sensului: teoria existenţei). Sunt abordate conditia omului si a persoanei, motivatia existenţiala, repercursiunile si simptomele impaslilui existential.
Transmiterea cunoastintelor teoretice se desfasoara în paralel cu formarea personalitatii si clarificarea existentiala prin autocunoastere.
Formarea personalitatii are în acest context 3 centre de greutate:
– Edificarea capacitatii de dialog spre interior a persoanei (autodistanţare si resimtirea emotionalitatii primare), a capacitatii de dialog spre exterior (încredere, auto-transcedere).
– Imbunatatirea capacitatilor personale de integrare: dobandirea capacitaţilor de a pune în relatie pornirile emotionale cu propriile atitudini si conţinuturi de viata. Trecerea cursiva de la impresie la atitudine si expresie. Recunoasterea, intelegerea si eventual revizuirea, in condiţiile date, a atitudinilor personale de viata si a modurilor de comportament, constiente sau inconstiente.
– Exersarea atitudinii fenomenologice fundamentale si învatarea perceperii emotiilor, motivatiilor, a judecatilor de valoare precum si a fixatiilor comportamentale proprii si ale celorlalţi.
Alaturi de dezvoltarea personalitatii, clarificarea propriei existenţe, are ca scop si intelegerea existentei biografice in devenirea si posibilitaţile ei.
Relevanţa practic-profesionala a cursului de baza se situeaza in domeniul profilaxiei, a sprijinului pentru viaţa, a intervenţiei în criza, a psihoterapiei de sustinere si a problemelor legate de motivatie.
A doua etapa a formarii, partea clinica, îsi propune abordarea diagnosticului, psihogenezei, psihopatologiei si fenomenologiei tulburarilor psihice, a nosologiei si a terapiei tablourilor psihopatologice individuale.
In cadrul autocunoasterii, la acest nivel se va urmari, în baza tablourilor clinice, „resimtirea”, recunoasterea si prelucrarea fenomenologiei clinice, a psihodinarnicii si a particularitatiilor relevante ale tablourilor psihopatologice.
Autocunoasterea si reflectarea distorsiunilor, asa cum ne apar ele în patologie, vor duce la o mai profunda întelegere din punctul de vedere al AE a conditionarilor antropologice si exislentiale.
In cea de-a treia etapa (etapa de supervizare) se urmareste fundamentarea activitatii de sine statatoare si adaptarii personale a AE. In aceasta etapa se urmareste mai puţin dobandirea de noi cunostinte cat exersarea si consolidarea celor învaţate prin schimb de opinii si de feed back. Prin participarea la manifestarile stiintifice ale SAEL respectiv GLE se poate realiza o familiarizare cu noile dezvoltari ale metodei precum si promovarea de a participa activ la acestea.

Informatiile vor fi prelucrate în cea mai mare parte prin autocunoastere (inductiv), pentru a fi completate ulterior prin referate si discuţii, fiind exemplificate în acelasi timp cu prezentari de caz. Schimbul de informaţii cu privire la tema teoretica prelucrata, în cadrul autocunoaşterii în grup, prin relatarea de experiente personale, de moduri de actiune si puncte de vedere personale, îi confera acesteia o deosebita plasticitate si stimuleaza propria participare emotionala.
Mijioacele prin intermediul carora are loc procesul de formare sunt: discuţiile în grup mare, în grupuri mici, discutiile individuale cu formatorul, supervizarea activitatii practice, precum şi lecturi sistematice din literatura de specialitate si discutarea acestora. Prezentarile de caz vor constitui principalul material de discutie în cadrul pregatirii practice, precum si jocurile de rol, vignete terapeutice etc.
Pe toata durata formarii vor avea loc discuţii individuale sistematice. Discuţiile individuale servesc la prelucrarea problemelor existential-biografice de fond, la prelucrarea înţelegerii personale a continutului seminariilor, a proceselor de grup si a problemelor si întrebarilor nascute de acestea (autocunoastere existentiala), precum si la discutarea acelor teme pentru care situatia de grup nu este indicata.

1. Datoria prezentei

Pentru obtinerea unor rezultate bune si absolvirea cu succes a cursului de formare, se impune o participare activa si sistematica la toate activitatiile de formare. Daca studentul  este împiedicat (din motive obiective) sa participe, la mai mult de 2 zile dintr-un an de formare, absentele respectiv temele de stlidiu la care nu a participat, vor trebui recuperate in cadrul altui curs.

2. prima etapa de formare

Pe parcursul prirnei etape (la mijiocul si la sfarsit) se vor sustine doua examene scrise, cu o durata de mai multe ore, despre bazele teoretice ale analizei existentiale (si logoterapiei). Criteriu de promovare: 85% raspunsuri corecte. Dupa care participantii primesc un certificat care atesta participarea si absolvirea cu sucecs a forinarii de baza.

3. A doua etapa de formare

Dupa absolvirea cu succes a formarii de baza si a cel putin 30 ore de autocunoastere individuală, cursantul va fi autorizat de catre formator, sa activeze ca si consilier sub superviyare, ceea ce presupune activitate de consiliere logoterapeutica respectiv terapie analilic existentiala a problemelor existentiale si motivaţionale.
La încheierea celei de-a doua etape, se va sustine un examen scris, ce va testa cunostinţele clinice si metodice acumulate precum si aplicarea practica a acestora în baza unor exemple de caz (“examenul practic”).
(Criteriul de promovare: cel putin 85% din întrebari si 75% din cazuri rezolvate coreet).

4. A treia etapa de formare: „stadiul supervizarii terapeutice”

Supervizarea are loc în grupuri mici de 4-7 persoane si/sau in sedinte inividuale.
Pentru a se ajunge la acest stadiu trebuiesc îndeplinite urmaloarele conditii:
a) absolvirea stagiului practic intr-un serviciu de sanatate mentala, conform reglementărilor legale.
b) absolvirea celei de-a doua etape de formare (examen).
c) activitate sistemalica de autocunoastere individuala, cu certificarea abilitarii pentru exercitarea unei activitati terapeutice sub supervizare.
Pentru absolvirea etapei de supervizare sunt necesare pe langa criteriile formale si cel putin 150 de ore de supervizare individuala si/sau în grup si cel puţin:
– 5 cure (procese) terapeutice supervizate in mod repetat (cel putin de 5 ori, in medie de 7 ori si o supervizare finala)
– sa conduca 5 supervizari tematice.

Curele psihoterapeutice

Vor fi prezentate în scris la fiecare supervizare pentru ca in final sa fie sintetizate si depuse. Notele scrise vor conţine o sinteza a evolutiei procesului terapeutic, a supervizarii, a diagnosticelor (DSM), a psihopatologiei precum si o reflexie critica asupre evolutiei procesului terapeutic.
Supervizarile tematice  se refera la „Setting”, relatia terapeutica, conducerea discutiei terapeutice, începutul/încheierea/întreruperea unei terapii, privire de ansamblu asupra unei terapii, aplicarea unor metode, tehnici, diagnostic si psihopatologie.
Supervizarile individuale vor fi consemnate de catre supervizor in carnetul de sludii al cursantului. Pentru absolvirea cu succes a stadiului de supervizare sunt necesare urmatoarele criterii de continut. Acestea vor trebui discutate la absolvirea formarii in echipa de formatori si certificate de catre supervizori:
– Capacitate de constructie si de reflectare asupra relatiei terapeutice.
– Diagnostic existential clinic si psihopatologie.
– Cunostinte si experienta in psihoterapia specifice diagnosticului si specifica personalităţii
– Capacitate de a conduce si a duce la capat procesul terpeulic.
– Cunoasterea (recunoasterea) si abordarea adecvata a propriilor limite si competente precum si competenta de a remite cazurile ce-I depasesc.
Stadiul de supervizare nu are voie sa depaseasea 7 ani. Precizarea subliniaza faptul ca practica intr-o legalura realista teorie/autocunoastere trebuie incheiata. În acelasi timp reglementarea este menita a impiedica posibilitatea de practicare timp indelungat a psihoterapiei sub mantia protectoare a „supervizarii” fara finalizarea formarii.

5. Autocunoastere (in total cel putin 295 ore)

Autocunoasterea se realizeaza pe de o parte pe parcursul seminarilor sub forma autocunoasterii existentiale de grup (circa 245 ore) in grupul mare si in grupuri mici, iar pe de alta ca autocunoastere individuala (cel puţin 50 ore). Discutiile individuale vor fi purtate cu specialisti desemnati de scoala in acest sens. La inceput cursantii pot merge alternativ la mai mulţi specialisti. Este un lucru bun pentru ca se iveste astfel ocazia de a vedea si stiluri diferite de a discuta. Dar cea mai mare parte a sedintelor e autocunoastere trebuie facute cu unul si acelasi specialist care are si datoria de a stabili in final daca coplirile autocunoasterii au fost atinse. Aceasta va consemna si va certifica in felul acesta in carnetulde studii, finalizarea discutiilor individuale.

6. Lucrarea de absolvire

Pentru obtinerea diplomei este necesara redactarea unei lucrari de absolvire cu un continut de cel puţin 20 de pagini (A4). Candidatul are toata libertatea in alegerea temei dar o va face prin intelegere cu formatorul. Poate fi o tema teoretica, una practica sau mixta. Lucrarea va trebui sa aiba urmatoarea structura: punerea problernei, prezentarea problemei din perspectiva literaturii analitic existenţiale primare si secundare, propria abordare a temei si discutarea critica, un scurt rezumat (concluzii), bibliografie.
Lucrarea va fi redacta in asa fel incat sa intruneasea normele pentru a putea fi publicata (de ex. Citarea cu respectarea dreptului de autor etc.)
Lucrarea va fi avizata de catre doi supervizori. Lucrarile admise se vor depune in dublu exemplar la biblioteca SAEL, unde vor putea fi consultate de catre cei interesati. Despre lucrarile admise se vor face mentionari (sau vor fi publicate) în revista „ANALIZA EXISTENTIALA”. S A E L  Romania are dreptul de a face publice lucrarile de absolvire sau fragmente din acestea sub numele autorului.

7. Intreruperea formarii

La dorinta sa, candidatul poate întrerupe, abandona sau face o pauza in formare. Un asemenea gest nu va avea consecinte financiare cu exceptia platii la zi a seviciilor de formare de care a beneficiat. Daca intreruperea este mai mare de doi ani ea nu mai poate fi continuata.
Din partea scolii un candidat va putea fi oprit in a-si continua formarea doar în cazul in care participarea sa in continuare s-ar putea solda cu consecinte negative pentru acesta sau pentru unul/mai multi membri ai grupului. In rare cazuri aceasta decizie se impune a fi luata de catre formator cand se evidentiaza spre exemplu o tulburare psihica pe care candidatul nu o constientizeaza.
In astfel de cazuri, in discutii individuale, candidatului i se va arata si explica care este situatia si i se va propune sa se retraga. Daca dupa mai multe discutii in care va fi atrasa si echipa de formatori, candidatul refuza sa se retraga, se poate ajunge la situafia limita in care formatorul va interzice participarea in continuare a candidatului (trecand peste acordul acestuia). Cu prima ocazie va fi informata atat echipa de formatori cat si grupul de formare asupra motivelor excluderii. Candidatul are dreptul de a-si prezenta personal sau prin intermediul reprezentantului grupului obiectiile faţa de colectivul de formatori. Daca nu exista obiectii intemeiate echipa de formalori poate decide ca pe viitor candidatul sa fie tinut la distanta de orice formare in cadrul SAEL. Aceasta decizie ii va fi comunicata candidatului in scris. O posibilitate de recurs exista prin intermediul Federatiei Romane de Psihoterapie.

Cursul poate fi organizat in doua moduri :
a) curs de sfarsit de saptamana (2-4 zile pe luna) sau
b) curs “bloc” (4-6 zile in bloc)
Fiecare an de studiu presupune 18 zile de seminar distribuite astfel :
a) in formula de sfarsit de saptamana: 6 x 3 zile
b) in formula „bloc”: 3 x 6 zile

Programa de studiu a partii teoretice totalizeaza 470 de ore distribuite dupa cum urmeaza:
1) Teoria dezvoltarii personalitatii sanatoase si psihopatologice – 100 ore
2) Metodologie si tehnica – 130 ore
3) Teorii ale personalitatii si interactiuni – 100 ore
(la care se adauga studiul aprofundat ai motivatiei existentiale) – 50 ore
4) Literatlira psihoterapeutica (4 ore pentru o unitate de 6 zile) – 40 ore
5) Literatura pentru Iucrarea de absolvire – 50 ore
In toate seminarele, predarea cunostintelor va avea ca punct de plecare atitudinea personală, reflexia de sine statatoare (independenta), activitati de grup si discuţii.
Asadar, schimbul de opinii este un element portant ai formarii, iar formarea insasi o intalnire in dialog asupra temei. În masura posibilitatilor la sesiunile de pregatire vor fi prezentate si alte referate de catre alti parteneri de discutie (invitati). Urmatoarea lista de teme serveste ca privire de ansamblu si in cadrul fiecarui grup va fi modulata individual:

1.  Introducere si principiile analizei existentiale

1.1. Ce este analiza existentiala (“AE”) si logoterapia (“LT”)? Definitie, domenii in care este indicata, teorema de baza a analizei existentiale, localizare in cadrul orientarilor principale ale psihoterapiei
1.2. Aparitia si dezvoltarea AE si LT. Referitor la istoria dezvoltarii tematice a AE si LT: Freud-Adler-FrankI. Noile dezvoltari.
1.3. Scopul analitic-existenlial al unei formari in psihoterapie si regulile de autocunoaslere
1.4. Fundalul filosofic si specificul muncii analitic-existenfiale
1.5. Referitor la istoria fundalului spiritual al AE si LT
1.6. Privire de ansamblu asupra elaborarii sistematice a AE si a antropologiei analitic-existentiale
1.7. Metode psihometrice ale AE
1.8. Bibliografie

2. Teoria motivationala a AE

2.1. Importanta faptului de a ajuta si motivatia sa
2.2. Privire de ansamblu a teoriilor motivationale
2.3. Noodinarnica vs psibodinamica
2.4. Cele patru motivatii fundamentale ale existentei si imporlanta lor pentru motivatie: motivatiile fundamentale personal-existentiale (ME)-privire de ansamblu
2.5. Bibliografie

3. Prima MF: Orizontul lurnii si încrederea personala

3.1. A putea fi (aici) ca problema fundamentală a existenţei
3.2. Lumea ca obstacol pentru motivatie: reactiile de copying ale nesigurantei, a suporta
3.3. A putea accepta
3.4. Premisele pentru a putea accepta: a avea securitate, spatiu si suport.
3.5. Incredere, curaj, exercitiu dialogic de incredere: „metoda fotoliului”
3.6. Raportarea la corp
3.7. Increderea primordiala, increderea fundamentala, temeiul de a fi
3.8. Teme ce apartin aici: liniste (pace), adevar, fidelitate, putere, speranta, credinia
3.9. Fenomenologie
3.10. Bibliografie

4. A 2-a MF: Viaţa si relatia personala

4.1. A simţi valoarea si a dori (a place) ca problema fundamentala a vietii
4.2. Viata „zadarnicita”, blocata; reactiile de copying si pierderea vietii: doliul
4.3. Consacrarea, dorinta de a intra in relaţie
4.4. Premisele consacrarii: MFI + experienta pozitiva a apropierii, timp, relatie
4.5. Valori, pofta de viata
4.6. Teoria emoţiilor
4.7. Valoarea fundamentala, relatia primordiala, valoarea vietii
4.8. Teme ce apartin aici: Dragoste, autoacceptare, bucurie, placere
4.9. Bibliografie

5. A 3-a MF: Colectivitate si sinele [Selbst] personal

5.1. A fi tu însuţi si a avea voie ca problemă fundamentală a faptului de a fi persoana
5.2. Sinele pierdut: rectiile de copying ale pierderii sinelui; a lua atitudine
5.3. A aprecia
5.4. Preinisele pentru propria valoare: MF1 + MF2, atentie (consideraţie), justificare, apreciere
5.5. Etica, supra-eu / eu public
5.6. Teoria persoanei, autodistanţare, autotranscedere
5.7. Propria valoare, autenticitate, conştiinta
5.8. Teme ce apartin aici: ragaz (tihna), respect, demnitate
5.9. Bibliografie

6. A 4-abMF: Temporalitatea si sensul existential

6.1. Temporalitatea si „a trebui sa” [das Sollen] ca probleme a sensului existenţei
6.2. Blocade ale sensului si pierderea sensului, reactiile de copying pentru pierderea sensului: a chibzui
6.3. Cotitura existentiala: a se lasa apelat (deschidere pentru lume)
6.4. Premisele pentru cotitura existentiala: MFI + MF2 + MF3, corelatia sensului, teniporalitate, vointa de sens, metoda de întelegere (cuprindere) a senslilui
6.5. Dăruire: acţiune – dorinta -vointa: metoda de întărire a vointei
6.6. Teoria sensului: interventia în criza; metoda de modificare a atitudinii
6.7. Existenta, implinire, dezvoltare, existenţiali
6.8. Teme ce apartin aici: religiozitate, scop, fixarea scopului, vidul existential
6.9. Bibliografie

7. Relatia terapeutica si dialogul terapeutic

7.1. Setting-ul terapeutic
7.2. Relatia terapeutica in AE, relatie – întalnire
7.3. Conducerea discutiei – dialogul terapeutic si modul de abordare al rezistentelor
7.4. Terapie vs consiliere si însotire
7.5. Bibliografie

8. Anxietate, fobie, panica, obsesie; tulburari anxioase de personalitate

8.1. Nosologie si psihopatologie
8.2. Fenomenologie si lumea trăirii
8.3. Etiologie, dinamica si formele anxietaţii
8.4. Intelegerea analitic existentială
8.5. Personalitatea anxioasă
8.6.  Profilaxie
8.7. Terapia specifica si tehnicile specifice
8.8. Bibliografie

9. Depresia, PMD; tulburarea depresiva de personalitate

9.1. Nosologie si psihopatologie
9.2. Fenomenologie si lumea trairii
9.3. Etiologie, dinamica si formele depresiei
9.4. Intelegerea analitic existentiala
9.5. Personalitatea depresiva
9.6. Profilaxie
9.7. Terapia specifica si tehnicile specifice
9.8. Bibliografie

10. Hysteria, tulburarile somatoforme, tulburarea histrionica de personalitate

10.1. Nosologie si psihopatologie
10.2. Fenomenologie si lumea trairii
10.3. Etiologie, dinamica si formele hysteriei
10.4. Intelegerea analitic existentiala
10.5. Dezvoltarea hysterica a personalitatii
10.6. Profilaxie
10.7. Terapia specifica si tehnicile specifice
10.8. Bibliografie

11. Alte tulburari de personalitate, între altele narcisismul si borderline

11.1. Nosologie si psihopatologie
11.2. Fenomenologie si lumea trairii
11.3. Etiologie, dinamica si formele tulburarilor de personalilate
11.4. Intelegerea analitic existentiala
11.5. Terapia specifica si tehnicile specifice
11.6. Bibliografie

12. Psihozele schizofrene si tablourile paranoide  

12.1. Nosologie si psihopatologie
12.2. Fenomenologie si lumea trairii
12.3. Etiologie, dinamica si formele psihozelor
12.4. Intelegerea analitic existentiala
12.5. Terapia specifica si tehnicile specifice
12.6. Bibliografie

13. Teoria generala a relatiei

13.1. Dragoste, sexualitate, tulburari sexuale, terapia de cuplu
13.2. Agresivitate, violenta
13.3. Bibliografie

14. Alte tulburari

14.1. Patima
14.2. Droguri, alcool
14.3. Tulburari de alimentare
14.4. Tulburari de somatizare (Psihosomatica)

15. Alte metode si tehnici

15.1. Proceduri imaginative (Imaginatia Existentiala)
15.2. Prelucrarea analitic existentiala a viselor
15.3. Terapie analitic existentiala de grup
15.4. Shimbarea perspectivelor [Perspektivenshifting] 15.5. Pozitivarea substitutiva

16. Teme generale pentru formarea clinica

16.1. Diagnostic analitic existential
16.2. Sanatale – boala: Psibopatologie analitic existentiala
16.3. Nevroza – psihoza – tulburare de personalitate
16.4. Elemente eficace in psiboterapie
16.5. Bibliografie