După revoluția anticomunistă din 1989, ne-am eliberat de sub povara unei dictaturi asupritoare care ne-a înfometat, ne-a subjugat, ne-a izolat de lume și ne-a lăsat să trăim în frig și frică. În 1990, cu speranță și entuziasm, am pășit într-o lume nouă, trăind pentru prima dată sentimentul libertății și conștientizarea drepturilor noastre. Am trecut de la o existență rigid planificată, în care nu exista o cale de ieșire, la o viață deschisă posibilităților, dar încărcată de o nouă povară: responsabilitatea personală. Această libertate, pe cât de mult visată, ne-a trezit și teama, o teamă care ne însoțește chiar și în prezent. 

În acest context al incertitudinii, în 1992, Dr. Wilhelmine Popa, medic pediatru din Timișoara și discipol al lui Viktor Frankl, a venit cu o lumină călăuzitoare. Animată de preocuparea pentru sens și viitor, Dr. Popa a organizat primul curs de logoterapie și analiză existențială din România, cu sprijinul GLE Austria. A fost un gest de profundă generozitate, darul pe care ea l-a făcut României abia ieșite din umbrele unui regim totalitar. Prin acest demers, Dr. Popa a influențat viețile multor psihologi, medici, sociologi și filozofi din tânăra democrație românească. 

Moștenirea lăsată de Dr. Wilhelmine Popa a prins rădăcini și s-a perpetuat prin înființarea, în 1995, a școlii românești de analiză existențială și logoterapie, sub îndrumarea regretatului nostru profesor Dr. Cristian Furnică. Această conferință marchează o dublă aniversare: 33 de ani de la primul curs de logoterapie și analiză existențială și 30 de ani de la înființarea școlii românești, o școală care nu era doar despre a învăța tehnici sau teorii, ci despre a învăța să trăiești cu întrebările tale.

Tema conferinței noastre este una cu o profundă semnificație, strâns legată de realitatea existențială a fiecăruia dintre noi: anxietatea și existența. În cadrul analizei existențiale, anxietatea este un concept fundamental, căci simplul fapt de a simți această frică subliniază că suntem vii, prezenți în *aici și acum* (Dasein). Ce înseamnă să fim cu adevărat „aici”? Este un sentiment care ne conectează cu propria noastră existență, în forma ei cea mai autentică, eliberată de iluzii sau detalii secundare. 

Anxietatea are o funcție esențială: ne avertizează, ne constrânge să privim în față ceea ce ne împiedică să trăim o viață împlinită. În loc să o ignorăm sau să o suprimăm pentru un confort trecător, ar trebui să îi recunoaștem semnificația profund umană și existențială. Așa cum sublinia Kierkegaard, înțelegerea anxietății poate aduce o perspectivă pozitivă asupra ei, transformând-o într-un ghid al creșterii noastre interioare.