Consiliere

Consiliere

Curriculum pentru formarea în Logoterapie, Insotire si Consiliere psihoterapie existentiala analitica

Cuprins
I. Introducere
II. Formarea

1. Despre formarea GLE International pentru logoterapie, insotire si consiliere psihoterapie existentiala analitica
2. Grupuri ţintă şi condiţii de admitere         

III. Ordinea formării
1. Organizare
2. Structura seminarilor
3. Supervizare
4. Cunoaştere de sine (auto-cunoaştere) individuală
5. Reglementări de absolvire
6. Scopurile formării
7. Durata formării
8. Încheierea formării şi
9. Formarea în continuare ca psihoterapeut

IV. Programa de studiu        

Detalii

I. Introducere

Analiza existenţială a fost dezvoltată de către V. Frankl în anii treizeci ai secolului trecut ca teorie antropologică pentru o orientare existenţială în psihoterapiei şi consiliere. În aceeaşi perioadă  el a dezvoltat din ea Logoterapia ca o formă de consiliere şi tratament cu orientare spre sens, logoterapie pe care o prezintă pentru prima dată în mod unitar, în anul 1946, în cartea sa „Ärztliche Seelsorge” (în trad.: Duhovnicie medicală).
Aplicarea practică a Logoterapiei presupune în primul rând acordarea unui ajutor acelor oameni care nu sunt (încă) bolnavi dar care se află într-o situaţie de dezorientare existenţială de pe urma căreia suferă. Prin aceasta Logoterapia îşi găseşte o largă aplicabilitate în domeniul psihologiei, psihoigienei, muncii sociale, prevenţiei tulburărilor de patimă (abuz de substanţe psihoactive, jocul patologic de noroc, etc.), al asistenţei, pedagogiei şi duhovniciei. Ea are o acţiune benefică în prevenirea îmbolnăvirilor nevrotice precum şi în evitarea şi tratarea sentimentelor de gol („vid existenţial”) şi de lipsă de sens.
Scopul Logoterapiei este acela de a-l conduce pe om la o trăire individuală mai intensă a împlinirii sensului prin asumarea în mod liber a responsabilităţii („propria responsabilitate”).

Analiză existenţială:

Inseamnă analiza acelor condiţii ce îl conduc pe om la o viaţă în care valorile sunt resimţite, o viaţă pe care şi-o făureşte el însuşi şi care este marcată de demnitate umană. Analiza existenţială are ca scop dezvoltarea deschiderii şi a acţiunii proprii în trăire (devotamentul), în cadrul relaţiilor şi al acţiunilor. Prin urmare, analiza existenţială lucrează asupra premiselor personale pentru o existenţă plină de sens, acolo unde, prin boli şi tulburări sufleteşti, acestea sunt blocate. Ea are ca fundal teoretic şi practic conceptul motivaţiilor fundamentale, care ca şi „pietre de construcţie ale existenţei” vor fi introduse în mod sistematic în discuţiile de consiliere şi terapie. Dincolo de aceasta, pentru terapie, a fost elaborată metoda „Analizei existenţiale personale”, metodă de psihoterapie existenţială şi fenomenologică ce face posibilă o tratare psihologic abisală, cu ajutorul analizei existenţiale, a tulburărilor psihogene (în special nevrotice). Această formă a analizei existenţiale a fost dezvoltată în cadrul GLE (Gesellschaft für Logotherapie und Existenzanalyse) şi este de asemenea studiată / predată doar aici.

Conceptul GLE:

Constituie o dezvoltare a ipotezelor lui Frankl, în cercetare fiind cuprinse mai ales emoţionalitatea şi biografia. Acest lucru este cu atât mai important cu cât antropologia analitic-existenţială şi logoterapeutică vede omul ca pe o fiinţă care în permanenţă – conştient sau nu – este coparticipantă prin deciziile sale la modelarea / edificarea propriei sale vieţi. Dar omul nu poate lua decizii cu sens decât atunci când valorile supuse deciziei sale îi sunt cunoscute, le poate trăii şi le poate compara între ele. Aceasta presupune o „deschidere spre lume” în locul unei „întemniţări în sine” (cauzată biografic) precum şi un acces la sentiment, prin intermediul căruia valorile vor fi descoperite personal.
În analiza existenţială (Logoterapie) omul nu este văzut ca rezultat al proceselor intrapsihice sau al influenţelor mediului (lumii înconjurătoare) ci ca o fiinţă care se poate modela (edifica, structura) pe sine prin ceea ce contează pentru el în viaţă. De aici, concepte precum: Dasein (existenţă), relaţie (valori), libertatea de decizie, responsabilitate (conştiinţă) sunt concepte fundamentale ale modului de gândire analitic-existenţial care converg în conceptul cheie: „Sens” (= Logos).
Pentru aceasta, analiza existenţială şi logoterapia au la dispoziţie aproximativ o duzină de metode şi tehnici.
Dr.med. Dr.phil. Alfried Längle, Preşedinte al GLE International

II. Formarea

1. Despre formarea GLE International pentru logoterapie, consiliere şi însoţire analitic-existenţială

Acest curriculum este elaborat de GLE – Internaţional şi satisface standardele din toate ţările şi institutele de formare în Logoterapie, consiliere şi însoţire analitic existenţială. Aplicarea variază în funcţie de formatori, precum şi de cerinţele şi specificul din fiecare ţară în parte.

În cazul nostru cursul este patronat de S A E L   România, membru extraordinar al GLE – International. Cursul respectă pe toată durata întregul volum de informaţie, metodologia, cerinţele şi criteriile „şcolii mamă”, singura diferenţă fiind limba de predare care este de această dată limba română.

2. Grupuri ţintă şi condiţii de admitere

Această formare califică pentru o consiliere şi însoţire analitic existenţial – logoterapeutică – aşadar pentru domeniul „consilierii de viaţă”. În cazul acesta este vorba despre oameni ce se află în criză, în situaţii conflictuale, sunt dezorientaţi sau prezintă comportamente rigide (cu tulburări nevrotice uşoare până la medii, în funcţie de împrejurări). Formarea abilitează de asemenea pentru un ajutor ţintit şi specific în cazul unor suferinţe severe.
În baza antropologiei specifice şi a orientării acesteia spre întrebările existenţiale, vor fi transmise variabilele de fond implicate în edificarea unei vieţi împlinite şi autentice. Această formare îşi găseşte aplicabilitatea, pe lângă problemele deja amintite mai sus şi în alte domenii, în special în  formarea continuă a adulţilor sau în activitatea cu copiii ca profilaxie şi psihoigienă şi din ce în ce mai mult şi în domeniul economic (management şi selecţie de personal).

Despre formare

Formarea constituie o ofertă de perfecţionare în plan profesional care se orientează în primul rând spre persoanele care sunt abilitate în profesii cu impact social sau în ştiinţele umane precum: pedagogi, duhovnici, medici, psihologi, pedagogi sociali, lucrători sociali, profesii de asistenţă, educatori, traineri de management. Uneori formarea este frecventată cu plăcere chiar doar în vederea dezvoltării propriei personalităţi, fără a viza scopuri profesionale.
Admiterea se realizează după (cel puţin) un interviu de admitere cu un formator. Majoritatea institutelor adaugă la aceasta; în vederea admiterii într-un grup de formare; şi un „week-end de admitere”, cerinţă pe care am adoptat-o şi noi. Se oferă în felul acestea candidatului şansa de a-şi face o imagine mai clară asupra a ceea ce se aşteaptă de la el, a modului de lucru în grup şi nu în ultimul rând asupra propriilor sale posibilităţi de a răspunde şi a face faţă acestor cerinţe.
Formarea în psihoterapia analitic-existenţială are un curriculum propriu. Trecerea la o un nivel superior de formare este în mod constructiv posibil, aşa cum se va arăta în cele ce urmează.

III. Ordinea formarii 

1. Organizare

Formarea presupune trei secţiuni:
I. Formarea de bază:
Fundamentele teoretice analitic-existenţiale şi logoterapeutice,
Cunoaştere de sine (în grup) şi practică (3oo de ore de formare în doi ani)
II. Instruire pentru practică şi supervizare didactică (60 ore la începutul celui de-al treilea an)
III. Supervizare în continuare pe caz (cel puţin 90 de ore)

2. Structura seminarilor

I. Teorie  şi cunoștere de sine (formare în grup de lucru)
Predarea şi prelucrarea teoriei analitic-existenţiale şi logoterapeutice se realizează pe o bază de cunoaştere de sine. Componenta de pură cunoaştere de sine în grup se ridică la 100 de ore. Predarea prin cunoaştere de sine a teoriei se petrece în special prin referire la:
– propriile motivaţii în edificarea vieţii
– dezvoltarea biografică precum prelucrarea crizelor personale de viaţă (cu o atenţie deosebită acordată factorilor noogeni)
– comunicarea personală (capacitate de întâlnire şi relaţie)
Formarea ia în consideraţie în mod special aceste domenii din care rezultă semnificaţii situaţionale şi specifice grupului.
Această secţiune a formării totalizează un număr de 300 de ore de formare, care se vor desfăşura în week-end respectiv sub formă de bloc (de cele mai multe ori ca week-end-uri prelungite.
Durata: doi ani (durata formarii poate varia în funcție de structura grupului de formare)
II. Instruirea pentru practica și supervizare didactica
Pentru absolvirea formării în consilierea şi însoţirii analitic-existenţiale – logoterapeutice sunt necesare, pe lângă formarea de bază şi secţiunile II şi III.
Secţiunea a-II-a cuprinde:
– introducere în diagnosticul şi fenomenologia tablourilor psihopatologice şi consilierea specifică ce rezultă din acestea.
– începerea supervizării sub forma supervizării didactice în grupul mare (10 până la 20 ore)
Durata: 60 ore
III. Lucrarea de absolvire

3. Supervizare 

Supervizarea în continuare a cazurilor se va face în grupuri mici şi/sau individual (durată minimă 70 ore). Pentru obţinerea unei certificări oficiale ca şi profesionist, în unele ţări legislaţia în domeniu prevede anumite bareme în această privinţă.
În această secţiune a formării este vorba despre supervizarea specială analitic-existenţială a cel puţin cinci cazuri de situaţii de consiliere împărţite în felul următor:
– cel puţin două şedinţe (discuţii) de consiliere cu caracter general
– o intervenţie în criză
– două consilieri cu termen lung din domeniul profesional specific, care presupun mai multe supervizări.
Absolvenţii prezintă în faţa grupului modul în care au procedat în situaţiile individuale de consiliere şi felul în care au aplicat consilierea analitic-existenţială şi logoterapia.
Supervizarea trebuie să înceapă cel mai târziu în cel de-al treilea an de formare. Ea se va întinde în funcţie de experienţă pe durata a unu până la doi ani. În această perioadă de timp trebuie absolvite cel puţin 90 de ore de supervizare în subgrupe mai mici (de regulă 5 persoane).
În cadrul supervizării vor fi reflectate modul de lucru şi stilul de consiliere, fiind puse în discuţie de asemenea, dificultăţile şi problemele ivite din situaţia de consiliere. Pentru încheierea supervizării de caz este necesar ca aplicarea consilierii analitic-existenţiale şi logoterapiei să devină clară, explicită.

4. Cunoaştere de sine (auto-cunoaştere) individuală

Pe parcursul întregii formări vor avea loc sistematic discuţii individuale. Numărul exact al acestor discuţii va fi stabilit în mod individual cu fiecare participant la formare pentru a putea garanta că premisele personale pentru o consiliere şi însoţire orientate spre sens sunt date. Numărul minimal presupune 30 de ore.
Este recomandat a se începe cu cunoaşterea de sine (autocunoaştere) încă înainte de seminarii.

5. Reglementări de absolvire

Datoria prezenţei. Pentru obţinerea unui certificat, este necesară participarea activă şi sistematică la întregul proces de învăţământ. Dacă un participant absentează două zile consecutiv (sau mai mult) pe parcursul unui an de studiu, părţile de curs pierdute vor trebui recuperate cu un alt grup. Costul seminarilor pierdute va fi achitat în cadrul costului general al cursului; datorită acestui fapt recuperarea este gratuită.

Încheierea formării

Pentru încheierea formării este necesar a se aduce următoarele dovezi:
a) Examene: La finele primului şi a celui de-al 2-lea an de formare va fi susţinut un examen scris despre teorie. Despre absolvirea cu succes a formării de bază se va elibera o adeverinţă.
La absolvirea părţii de practică a cursului de consiliere se va da un alt examen scris cu exemple de caz, pentru susţinerea acestuia este recomandat a se fi efectuat o parte a supervizării.
b) Cunoaştere de sine (autocunoaştere): Absolvirea cunoaşterii de sine în grup şi cunoaşterea de sine individuală va fi discutată cu fiecare persoană în parte.
c) Supervizare: Cazurile încheiate vor fi atestate în carnetul de studii.
d) Pe parcursul formării, o perfecţionare, sub forma participării la cel puţin o reuniune anuală a SAEL (şi/sau GLE) precum şi la reuniuni de perfecţionare precum tabăra de vară sau altele (cel puţin două zile), este obligatorie.
e) Pentru încheierea formării în consiliere va fi elaborată o lucrare de absolvire. Aceasta va putea avea ca temă o cercetare teoretică sau practică cu privire la aplicarea analizei existenţiale şi logoterapiei, lucrare care va fi avizată şi recunoscută de formatorul grupului şi de către un alt formator.
După parcurgerea acestor paşi de evaluare va fi eliberată diploma de consilier al şcolii de analiză existenţială şi logoterapie.
Perfecţionarea (formarea) continuă
După încheierea formării există obligaţia perfecţionării (formării) continue prin participarea la reuniuni, simpozioane, supervizări organizate şi alte reuniuni ştiinţifice organizate de şcoala de analiză existenţială.
Dreptul de excludere
Echipa de formatori îşi rezervă dreptul de a exclude orice participant în orice moment al formării dacă acest lucru se arată a fi necesar şi în interesul participantului sau al grupului.

6. Scopurile formării

În prima secţiune a formării (formarea de bază) este abordată problema cu privire la natura omului şi capacităţile, aptitudinile, specifice ale acestuia; motivaţia şi posibilele scopuri în vederea unei vieţi realizate; efectele şi simptomele eşecului existenţial. Conţinuturile antropologice vor fi prelucrate în cea mai mare măsură prin cunoaştere de sine (autocunoaştere) astfel încât, prin realizarea legăturii cu propria viaţă, ele să dobândească mai multă plasticitate.
Ceea ce-şi propune deci formarea de bază, este transmiterea imaginii asupra omului la modul absolut personal, al reflectării asupra experimentării propriei existenţe şi a posibilităţilor acesteia. Acest procedeu de predare, prin intermediul cunoaşterii de sine, mijloceşte tot o dată o exersare a acestor abilităţi pentru propriul domeniu profesional. Sarcina cursantului va consta în luarea unei atitudini interioare diferenţiate faţă de conţinuturile analizei existenţiale – o experienţă ce favorizează dezvoltarea personalităţii.
Supervizarea serveşte aplicării cunoştinţelor prelucrate precum şi aprofundării conduitei existenţiale cu sine însuşi, cu celălalt şi cu situaţia la un moment dat.
Discuţiile individuale vor fi purtate pe întreaga perioadă a formării cu un terapeut didactic, împreună cu care va fi stabilit în mod individual un calendar. Ele servesc la prelucrarea propriei transpuneri a analizei existenţiale, a întrebărilor şi problemelor ce rezultă din aceste proces (cunoaştere de sine analitic-existenţială) precum şi la discutarea temelor pentru care situaţia de grup nu este indicată. Cunoaşterea de sine este o componentă esenţială a formării.

7. Durata formării

Bazele teoretice analitic-existenţiale şi logoterapeutice, cunoaşterea de sine (în grup) şi practica:
Primul şi al 2-lea an – în total 300 ore de formare de bază
Al 3-lea an (1/2 an) – 60 de ore de instruire practică şi supervizare didactică
Al 3-lea + (al 4-lea) an – cel puţin 90 ore supervizare în grup mic sau individual
Discuţii individuale – circa 30 ore
Total: 3-4 ani – circa 480 ore
Suplimentar vor fi luate în calcul: 50 de ore pentru munca individuală şi 100 de ore pentru lecturile obligatorii.

8. Încheierea formării

La finalul întregii formări va fi eliberată o diplomă de consilier şi însoţitor analitic-existenţial şi logoterapeutic (consiliere de viaţă).

9. Formarea în continuare ca psihoterapeut

La absolvirea acestei formări respectiv a formării de bază (formarea de bază are acelaşi curriculum atât pentru consiliere cât şi pentru psihoterapie) există posibilitatea abordării părţii psihoterapeutice a formării, atâta vreme cât condiţiile de admitere ale şcolii de analiză existenţială precum şi reglementările legislative din domeniu sunt îndeplinite. Pentru mai multe informaţii vă puteţi adresa echpei didactice.

 

IV. Programa de studiu

În cadrul seminarilor transmiterea de informaţii serveşte ca punct de plecare pentru o aprofundare prin cunoaştere de sine, o atitudine personală, o reflexie de sine stătătoare, activitatea de grup şi discuţii.
Schimbul de idei este aşadar un element portant al formării, precum şi al dezvoltării unei întâlniri dialogice pe o temă dată. Lista tematică care este prezentată în continuare are menirea formării unei imagini de ansamblu asupra temelor abordate, care pot varia în succesiunea lor:

1. Introducere şi bazele analizei existenţiale

1.1. Scopul şi procesul formării analitic-existenţiale
1.2. Privire de ansamblu asupra antropologiei analitic-existenţiale
1.3. Ce este analiza existenţială („AE”) şi ce este logoterapia („LT”)?
– edificarea ca sistem a logoterapiei
– domenii în care este indicată
1.4. Apariţia şi dezvoltarea AE şi LT
1.5. Synopsis: cu privire la istoria dezvoltării tematice a AE şi LT: Freud – Adler – Frankl
1.6. Referitor la istoria fundalului spiritual al AE şi LT
1.7. AE în contextul altor orientări psihoterapeutice
1.8. Bibliografie

2. Teoria motivationala a AE

2.1. Importanta faptului de a ajuta si motivatia sa
2.2. Privire de ansamblu a teoriilor motivationale
2.3. Noodinarnica vs psibodinamica
2.4. Cele patru motivatii fundamentale ale existentei si imporlanta lor pentru motivatie: motivatiile fundamentale personal-existentiale (ME)-privire de ansamblu
2.5. Bibliografie

3. Prima MF: Orizontul lurnii si încrederea personala

3.1. A putea fi (aici) ca problema fundamentală a existenţei
3.2. Lumea ca obstacol pentru motivatie: reactiile de copying ale nesigurantei, a suporta
3.3. A putea accepta
3.4. Premisele pentru a putea accepta: a avea securitate, spatiu si suport.
3.5. Incredere, curaj, exercitiu dialogic de incredere: „metoda fotoliului”
3.6. Raportarea la corp
3.7. Increderea primordiala, increderea fundamentala, temeiul de a fi
3.8. Teme ce apartin aici: liniste (pace), adevar, fidelitate, putere, speranta, credinia
3.9. Fenomenologie
3.10. Bibliografie

4. A 2-a MF: Viaţa si relatia personala

4.1. A simţi valoarea si a dori (a place) ca problema fundamentala a vietii
4.2. Viata „zadarnicita”, blocata; reactiile de copying si pierderea vietii: doliul
4.3. Consacrarea, dorinta de a intra in relaţie
4.4. Premisele consacrarii: MFI + experienta pozitiva a apropierii, timp, relatie
4.5. Valori, pofta de viata
4.6. Teoria emoţiilor
4.7. Valoarea fundamentala, relatia primordiala, valoarea vietii
4.8. Teme ce apartin aici: Dragoste, autoacceptare, bucurie, placere
4.9. Bibliografie

5. A 3-a MF: Colectivitate si sinele [Selbst] personal

5.1. A fi tu însuţi si a avea voie ca problemă fundamentală a faptului de a fi persoana
5.2. Sinele pierdut: rectiile de copying ale pierderii sinelui; a lua atitudine
5.3. A aprecia
5.4. Preinisele pentru propria valoare: MF1 + MF2, atentie (consideraţie), justificare, apreciere
5.5. Etica, supra-eu / eu public
5.6. Teoria persoanei, autodistanţare, autotranscedere
5.7. Propria valoare, autenticitate, conştiinta
5.8. Teme ce apartin aici: ragaz (tihna), respect, demnitate
5.9. Bibliografie

6. A 4-abMF: Temporalitatea si sensul existential

6.1. Temporalitatea si „a trebui sa” [das Sollen] ca probleme a sensului existenţei
6.2. Blocade ale sensului si pierderea sensului, reactiile de copying pentru pierderea sensului: a chibzui
6.3. Cotitura existentiala: a se lasa apelat (deschidere pentru lume)
6.4. Premisele pentru cotitura existentiala: MFI + MF2 + MF3, corelatia sensului, teniporalitate, vointa de sens, metoda de întelegere (cuprindere) a senslilui
6.5. Dăruire: acţiune – dorinta -vointa: metoda de întărire a vointei
6.6. Teoria sensului: interventia în criza; metoda de modificare a atitudinii
6.7. Existenta, implinire, dezvoltare, existenţiali
6.8. Teme ce apartin aici: religiozitate, scop, fixarea scopului, vidul existential
6.9. Bibliografie

7. Alte metode

7.1. Paşii generici în consiliere
7.2. Intervenţia în criză
7.3. Metoda poziţionării personale (PP)
7.4. Intenţia paradoxală; conduita faţă de anxietate
7.5. Dereflexia (dereflectarea)
7.6. Conducerea analitic-existenţială a discuţiei
7.7. Schimbarea perspectivei (germ: Perspektivenshifting)
obs. alte metode sunt notificate la domeniile tematice de care aparţin: metoda de fortificare a voinţei; a sesizării sensului; de modificare a poziţionării (punctului de vedere); a exersării transcenderii de sine; dirijarea spre valorile ce-l fac să se poziţioneze; paşii spre distanţarea de sine; chestionarea a ceea ce este personal.

8. Din teoria psihoterapeutică generală şi diagnostic

8.1. Terapie sau consiliere? Indicaţiile consilierii. Limitele şi delimitările faţă de terapie.
8.2. Conduita analitic existenţială cu fenomenele transfer în consiliere.
8.3. Diagnostic şi consiliere la:
8.3.1. Nevroze-psihoze, nevroze noogene
8.3.2. Anxietate şi tulburări anxioase
8.3.3. Depresivitate şi depresii
8.3.4. Isterie
8.3.5. Schizofrenie
8.3.6. Paranoia
8.3.7. Tulburări de personalitate
8.3.8. Patimă / tulburări de comportament alimentar
8.3.9. Psihosomatică